Traducere de Octavian Cocoş
Laura este îndrăgostită de ochii ei reflectaţi în oglindă, iar lui nu îi acordă niciun fel de atenţie.
Vrăjmaşa mea ce ochii-ţi oglindeşte,
în care-Amor şi cerul au valoare,
te face să iubeşti ce ea nu are,
şi-un muritor nu te mai ispiteşte.
Şi, doamnă, ea aşa te sfătuieşte
din suflet să m-alungi, şi n-am scăpare:
cumplit exil, dar n-aş avea onoare
să stau unde doar tu trăieşti regeşte.
De-aş fi simţit că mă iubeşti fierbinte,
nu mi-ar fi fost oglinda o năpastă
când te-arăta haină şi solemnă.
De Narcis dacă-ţi mai aduci aminte,
şi-atunci şi-acum concluzia-i nefastă,
deşi sunt flori ce fac iarba nedemnă.
Notă: În mitologie, Narcis a fost un tânăr de o frumuseţe extraordinară, care s-a îndrăgostit de propriul chip reflectat în apa unui izvor. După moarte, el a fost preschimbat în floarea numită narcisă.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.